Esti aici: SANATORIUL DE NEVROZE PREDEAL » Despre Noi

DESPRE NOI

Sanatoriul de Nevroze Predeal este unitate sanitara publica de interes national, cu personalitate juridica, aflata in subordinea Ministerului Sanatatii si are ca obiect de activitate prestarea de servicii medicale in sectiile cu paturi, potrivit structurii organizatorice stabilite de Ministerul Sanatatii.

SANATORIUL PREDEAL ESTE SINGURA UNITATE DE ACEST PROFIL DIN TARA, CU CONDITII DE CAZARE SI MASA DE TIP HOTELIER, AMPLASAT INTR-O ZONA GEOCLIMATICA DE EXCEPTIE, CU CLIMAT SUBALPIN.

ISTORIC

Sanatoriul “BUCEGI” – Predeal a fost infiintat de 3 medici care au luat hotararea de a-l construi pentru ca sa aiba un loc unde sa ingrijeasca bolnavii.
Pentru indeplinirea acestui plan, cei 3 medici: Dr. Campeanu Liviu, Dr. Teodoreanu Haralambie, Dr. Popper Maximilian au cumparat terenul pe care este actualmente cladit sanatoriul.

Cumpararea terenului a fost transcrisa in registrul la nr. 4805, 4807 si 4808 la grefa Tribunalului Prahova, sectia notariat, in ziua de 24 mai 1934.
Lucrarile de construire a sanatoriului au inceput imediat dupa cumpararea terenului si au durat pana la inceputul lunii Decembrie 1934.
Primul pacient intrat in sanatoriu este inregistrat la data de 11 decembrie 1934.
Alimentarea sanatoriului cu apa s-a realizat prin captarea izvoarelor, situate la distanta de 550 m de sanatoriu.
Alimentarea cu energie electrica se face de la Campina prin Primaria Orasului Predeal.

Sanatoriul are instalatie de incalzire centrala, care functioneaza incepand cu anul 1946 pe gaz metan.

La data de 2 noiembrie 1948, prin decretul prezidential de nationalizare, nr. 302/1948, sanatoriul a trecut in proprietatea Ministerului Sanatatii.

Amplasat pe soseaua ce uneste statiunea Predeal de orasul Rasnov, la o distanta de 5 km de centrul orasului Predeal si la 3 km de statiunea Paraul Rece, Sanatoriul de Nevroze Predeal a fost infiintat in baza Ordinului Ministerului Sanatatii si Prevederilor Sociale nr.836/1967 – incepand cu data de 01 septembrie 1967, ca si unitate izolata, cu o capacitate de 130 paturi, prin preluarea activului si pasivului fostului Sanatoriu Climateric de Nevroze – Savarsin.

Incepand cu data de 01 mai 1975, in baza Ordinului Ministerului Sanatatii nr.158/1975 – Sanatoriul Climateric de Nevroze Predeal devine baza clinica de cercetare si de invatamant a Institutului de Neurologie si Psihiatrie si respectiv a Clinicii de Psihiatrie I.M.F. Bucuresti.

Este singura unitate medicala de profil aflata in subordinea directa a Ministerului Sanatatii, de monospecialitate, avand ca obiect de activitate “recuperarea afectiunilor psihice marginale (nevroze)”.

 

” BALAMUCUL VISELOR FRUMOASE”   de Ioan Serbanescu

“Cand – hingherit de stress, depresie sau alte bube-n cap ce te trag inapoi – medicul iti recomanda o cura la Sanatoriul de Nevroze Predeal, ramai putin interzis si impacat cu gandul ca, pe antetul biletului de externare, nu va scrie “Spitalul de Psihiatrie Balaceanca”. Daca mai ai si ghinionul ca, facand autostopul intre gara si sanatoriu, sa spui soferului unde vrei sa te duca, vei vedea cum mainile acestuia transpira pe volan, privirea-i ramane fixa pe parbriz si – fara sa iti mai raspunda la vreo intrebare – te debarca in fata stabilimentului medical, refuzand onorariul si demarand in tromba. Sunt circumstante ce iti dau dreptul sa te intrebi daca, odata internat, camasa de forta va fi din postav sau bumbac, iar confortul saltelei comune ce il vei savura intr-o camera de supraveghere, va fi impartit cu schizofrenici, paranoici sau oligofreni coprofili.

Momentul internarii iti tulbura contrastant echilibrul psihic afectat de drumul facut la brat cu pesimismul. Amabilitatea si profesionalismul personalului medical si administrativ din locul nemaiintalnit, situat pe Valea Rasnoavei, confortul spatiilor de cazare (ce bate de departe sute de pseudo-pensiuni) si – nu in ultimul rand – preturile reprezinta doar un fir al generatorului menit a-ti incarca bateriile psihico-fizice.

Contactul cu una dintre camerele ingrijite, dotate cu frigider, televizor si dus, te face sa-ti freci bine ochii privind factura, chiar daca esti ferit de afectiuni oftalmologice. “Nu e gluma, e adevarul gol-golut!” , suna candva o reclama perimata. Nici la sanatoriul din Predeal preturile nu se tin de sotii;  o zi petrecuta acolo (incluzand consultatii, cazare, trei mese, fizioterapie, psihoterapie, gimnastica asistata si – la nevoie – tratament gratuit) costa cat doua pachete de tigari!

Cel mai important si eficace serviciu facut indirect, dar voluntar, vizitatorilor este deschiderea acestora intru comunicare si socializare. Isi gasesc acolo refugiu temporar muncitori, ingineri, profesori, judecatori, politisti, cofetari sau pensionari de toate varstele, veniti din toata tara. Multi dintre ei, veterani ai acestui spatiu accesibil, se refugiaza si de cate doua ori pe an (unii, de mai bine de un deceniu) in insula rupta de poluarea fizica si morala a urbanului si rurarului infect-cotidian. Cu totii redescopera socializarea, comunicarea deschisa si prietenia. La sedintele de psihoterapie, la masa, in timpul drumetiilor, meciurilor de ping-pong sau a flirturilor. Nu auzi pe nimeni certandu-se, iar atmosfera e “apasata” doar de aerul tare, ozonat. Uiti timp de 15-30 de zile (perioada minima-maxima de sedere optionala) ca esti partas la amalgamul social din Romania. Daca, dupa plecare, vei doza cu intelepciune ce ai acumulat, vei fi alt om, pentru multa vreme.

Ar fi greu si neloial sa incerci o ierarhie a profesionistilor dedicati Sanatoriului care, intre cele cateva cladiri curate si cochete, situate la 4 km de Predeal, gestioneaza un spatiu unic la nivel national; ferit de stress, depresie, singuratate si monotonie.”

 

“LA PREDEAL”  de Nicu Zaharia

La Predeal, la Predeal
Printre brazi, intre munti,
E un loc destinat
Descretirii de frunti.
In mirific peisaj
Sub un clopot de cer
Indivizi diferiti
Vietuiesc pasager.
Sunt si veseli si tristi,
Dezinvolti sau timizi,
Ei privesc uneori
Viata-n alte oglinzi.
Vrand sa-l uite pe ieri
Nu le e prea usor
In vartejul lui azi
Amintirile-i dor.
Se intorc an de an
Ca si pasari migrand,
Optimism si speranta
Le e singurul gand.
Niste oameni si ei,
Si mai rai si mai buni,
Dar ce mare pacat -
Lumea-i crede nebuni!

 

adidoro™ WebDesign