(STUDIU PE 352 CAZURI)

Articol publicat în revista “Buletin de Psihiatrie Integrativă”, nr.1 din Martie 2012

Rezumat

Depresia este de importanta majoră în dezvoltarea psiho-socială a individului şi societăţii, în recuperarea pacientului, în cadrul atât al familiei cât şi al societăţii, din punct de vedere tridimensional (bio-psiho-social), dar şi în privinţa recăderilor, care are o cauză exogenă.

Trebuie subliniată, de asemenea, importanţa în cadrul tratamentului consolidării şi recuperării a psihoterapiilor de grup , individuale , meloterapiei , kinetoterapiei , presopuncturii.

INTRODUCERE

1. SINDROMUL DE ALTITUDINE LA NIVELUL CLIMATULUI SUBALPIN

La altitudini mari toţi indivizii sănătosi au hemoglobina crescută. Variaţiile fiziologice ale hemoglobinei constituie un reper incontestabil în evaluarea hematologică a unui pacient.

Există doua situaţii patologice în care hemoglobina este în limite normale:

– scurtarea duratei de viaţă a hematiilor într-o anemie hemolitică, paralela cu o eritropoieză accelerată de 6-8 ori, care compensează scăderea hemoglobinei ;

– hemoconcentraţie prin deshidratare care maschează valorile scăzute ale hemoglobinei.

Termenul de policitemie desemnează o valoare mai mare a hematocritului de 52% la barbaţi si 47% la femei. Creşterea hematocritului este asociată cu creşterea valorilor hemoglobinei şi a numărului total de eritrocite.

Cauzele policitemiei:

– primară

– secundară – datorată unei hipoxie tisulară generalizată care stimuleaza producţia de eritropoină

– altitudine mare

– boli cardiace cianogene

– boli pulmonare hipoxice

– hiperventilaţie alveolară.

Un organism adaptat la altitudine este capabil să funcţioneze la aceiaşi parametrii fiziologici şi biologici (hemoglobina din sânge) ca la mare.

Expunerea pe viaţă la hipoxie produce modificări care par a imbunătăţi toleranţa organismului la nivelul scăzut de oxigen.(1)

Contraindicaţiile altitudinii:

– vârsta – copii sunt mai sensibili la hipoxie decât adulţii;

– aparatul respirator – toate afecţiunile respiratorii impun precauţii (bronşita, emfizemul, insuficienţa respiratorie). Asmaticii tolereaza mai bine altitudini medii; concentraţiile crescute de ozon pot precipita crizele de astm (aer uscat, friguri);

– aparat cardiovascular – hipoexia, frigul, efortul şi stresul factori favorizanţi ai accidentelor cardiovasculare; deshidratarea şi poliglobulia cresc riscul de tromboze;

– hemoglobinopatiile, talazemia sunt contraindicaţii absolute;

– starea neurologică, epilepsia (un edem cerebral poate declanşa o criză) şi accidentele cerebrale ischemice;

– starea psihică – mediul dur al muntelui pe plan fizic (frig, zăpadă, umiditate, efort) şi pe plan moral (stres, singurătate sau viaţa în grup restrâns) poate prezenta riscul descompensării unei personalităţi fragile.(2)

 2. DATE EPIDEMIOLOGICE ÎN DEPRESIE

Depresia este cea mai frecventă tulburare psihiatrică, studiile epidemiologice sugerând că aceasta are o prelevanţă de 5-15% la populaţia adultă, riscul pe timpul vieţii pentru a dezvolta un episod depresiv major fiind de 10-25% pentru femei si 5-12% pentru barbaţi.

Prelevanţa cea mai frecventă este întâlnită la populaţia cu vârsta medie (25-45 ani), incidenţa depresiei având tendinţa să scadă după vârsta de 65 ani. Evaluările privind spectrul depresiv au concluzionat că femeile sunt mai expuse la depresie pentru că ele sunt mai vulnerabile faţă de evenimentele negative din viaţă, existând date care confirmă că peste 50% dintre femeile depresive au parcurs cu dificultate asemenea evenimente cu cel puţin 6 luni anterior apariţiei episodului depresiv.

Aceste date confirmă şi faptul că depresia afectează frecvent grupurile populaţionale cele mai active socio-profesional (3).

De asemenea, datele actuale confirmă estimări anterioare conform cărora depresia va deveni în următorii ani una dintre cele mai importante cauze de dezirabilitate socială. Ar mai fi de semnalat că depresia majoră se asociază cu un procent înalt de mortalitate, 15% din pacienţi decedând prin suicid. De altfel, datele epidemiologice sugerează că 70% din cazurile de suicid sunt asociate cu tulburările depresive, iar 15% din decese sunt corelabile cu administrarea unor supradoze de antidepresive (4). Aceste aprecieri îngrijorătoare, din păcate sunt confirmate în prezent.

 

 MATERIAL ŞI METODĂ

Subiecţii au fost selectaţi din rândul pacienţilor internaţi în sanatoriu. Selecţia s-a facut în primele trei zile de la internare, în funcţie de următoarele criterii:

1. Diagnosticul clinic de depresie se referă la următoarele forme clinice:

– tulburare depresivă majoră

– tulburare depresivă medie

– tulburare depresivă organică (5).

2. Criterii de includere în lot se referă la următoarele:

– vârsta

– sex

– mediu

– climat (altitudine)

– studii (6).

3. Criterii de excludere din lot:

– tulburare schizo-afectivă

– tulburare afectivă bipolară

– tulburare organică de personalitate cu decompensare depresivă

– epilepsie

– accident vascular cerebral (7).

In distribuţia lotului, format din 352 de pacienţi, în funcţie de sex (Tabelul 1) se remarcă o suprareprezentare feminină 65.34% femei, faţă de 34.65% barbaţi, cu un U = 8.24 la un p<10).

Tabelul 1. Structura lotului.

 

Media de vârsta (Tabelul 2) a sublotului masculin a fost semnificativ crescută faţă de media de vârsta a sublotului feminin (44.03 ani, faţă de 36.77 ani cu un t = 6.60, p<0.001)

Tabelul 2. Media de vârstă.

Sex/vârsta	Media de vârstă	Dispersia	Abatere standard
B/122	44.03	71.27	8.44
F/230	37.77	71.46	8.45

 

În ziua “21”cotarea pe scala Hamilton depresie (Tabelul 3) obţinerea unei medii pe întregul lot de 9.68. Această diferenţă de 6.66 puncte faţă de scorul iniţial este semnificativă statistic, ceea ce justifică valoarea curei sanatoriale în tratamentul depresiei (t = 29.43, p < 0.001)

Tabelul 3. Distribuţia valorilor medii în funcţie de sex

Nr.cotare	Ziua “0”	Ziua “21”	Reziduu fenomen
Sex	Femei 16.20	8.85	7.35
Medie	Barbaţi 15.79	9.68	6.11

 

Valoarea medie a scorului total rezultat din aplicarea scalei Hamilton pentru depresie (Tabelul 4)  în ziua “0” a fost de 16.06 – valoare care semnifică o intensitate este congruent cu intensitate nevrotică a patologiei studiate.

Tabelul 4. Distribuţia valorilor medii în funcţie de vârsta

 

Aceasta se explică şi prin faptul că lotul (Tabelul 5) se caracterizează printr-o durată medie de aproximativ 11 zile de tratament anterior curei sanatoriale. Putem vorbi deci, de o simptomatologie afectivă în curs de remitere, moment propice pentru transfer într-un sanatoriu de nevroze.

Tabelul 5. Distribuţia valorilor în funcţie de durată.

 

Din analiza scorului total pe scala Hamilton, în funcţie de sex, (Tabelul 6), rezultă că spre deosebire de ziua “0” în care diferenţa observată este nesemnificativă, în ziua “21” se constată existenţa unei diferenţe semnificative statistic între cele două sexe (t = 2.37; p<0.02).

Tabelul 6. Valorile din ziua “0” şi “21” ale suprafactorilor Hamilton în funcţie de sex

 

Din datele privitoare la scorul total din ziua”0” si ziua “21”, în funcţie de apartenenţa cazurilor la grupele mari evolutive (Tabelul 7) se poate observa că, la fel ca în ziua “0”, şi în ziua “21” diferenţa la scorul total pe scala Hamilton între grupele etichetate ca succese terapeutice şi cele ca eşec terapeutic se menţin semnificative. De asemenea, diferenţa la acelaşi parametru între succesele parţiale şi cele totale este semnificativă statistic (t = 9.81; p  <  0.001).

Tabelul 7. Valorile din ziua “0” şi “21” ale suprafactorilor Hamilton în funcţie de grupele evolutive

 

Corelaţia între scorurile HAM-D şi CGI-S la barbaţi şi femei peste şi sub 40 ani se observă urmatoarele:

Tabelul 8. Corelaţia HAM-D şi CGI-S pe grupe de vârstă, bărbaţi şi femei.

 

 

Din start se observă o creştere a indicelui de severitate a simptomelor, crescut la barbaţii şi femeile peste 40 ani, indiferent de punctajul înregistrat de HAM-D, începand de la sub 8 puncte şi terminând la peste 30 puncte.

Figura 1. Corelaţia HAM-D şi CGI-S la B şi F, < şi > 40 ani.

Cu cât HAM-D are un punctaj peste 30 puncte gravitatea stării este mai accentuată, cu cât HAM-D este mai mic, severitatea bolii este în descreştere.

CONCLUZII

1. Media de vârsta a sublotului masculin a fost semnificativ crescută faţă de media de vârsta a sublotului feminin.

2. În funcţie de frecvenţa absolută şi frecvenţa relativă la barbaţi şi femei, se observă la o frecvenţă absolută de 122 barbaţi, frecvenţa relativă este de 34.65%, iar la femei din frecvenţa absoluta de 230, frecvenţa absolută este de 65.34%.

3. Calitatea vietii pacientilor depresivi sub aspectul sanatatii mintale este semnificativ mai redusa si se amelioreaza considerabil mai dificil la persoanele cu sindrom metabolic.

4. Ca factor de risc major în declanşarea şi menţinerea depresiei am identificat predispoziţia ereditară pentru depresie, vârsta cuprinsă între 30-40 ani, studiile superioare, solitudinea, deţinerea posturilor cu nivel crescut de responsabilitate, şomajul, statutul socio-economic nefavorabil.

BIBLIOGRAFIE

1. Anton Niţurad, Ion Albu, Lucian Alexandrescu et al – Influenţa curei sanatoriale asupra tulburărilor depresive în funcţie de forma clinică şi sindroamele dominante, Revista de neurologie şi psihiatrie, 1986.

2. Mihai Sturza, Dan Ştefănescu  – Fizioterapie, vol.I, Editura medicală, Bucureşti, 1957, Climatoterapie, pag.439 – 444.

3. The Bio-Psycho-Social Approach in Psychiatry – 9th Congress for Bridging Eastern and Western Psychiatry-Iaşi, România, iunie 2006.

4. Mihai Gheorghe Dumitru – Depresia. Orientări clinico-terapeutice, pag.6

5. I.C.D. 10, pag.150-152.

6. Dragoş Marinescu, Tudor Udriştoiu, Mircea Deheleanu – Elemente neuro-biologice şi non-biologice în tratamentul cu antipsihotice, pag.8-12.

7. Petre Boişteanu, Ana Maria Grigorescu  – Prevenirea recăderilor în tulburările depresive-Revista română de sănătate mintală 2006,pag.18.