FORME METODICE DE APLICARE A MIJLOACELOR CULTURII FIZICE MEDICALE, GENERALE ȘI  SPECIFICE

Formele metodice de aplicare a culturii fizice medicale sunt diferite, în funcție de specificul unitații medicale, de obiectivele acestei unități și de particularitațile bolnavilor.

1. Gimnastica de înviorare: cuprinde câteva exerciţii fizice executate la nivelul tuturor grupelor mari de mușchi şi a articulațiilor de bază ale organismului, ce au rolul de a favoriza trecerea de la inhibiția din timpul somnului datorată tratamentului medicamentos aplicat, la starea de veghe. Se execută timp de 8-10 minute.
2. Gimnastica terapeutică: este forma specifică de aplicare a culturii fizice medicale în cadrul careia mijloacele şi modul de aplicare a lor, cât și efectele urmărite diferă într-o mare masură de la o afecțiune la alta și de la un bolnav la altul, în funcție de particularitațile clinice și fiziopatologice. Gimnastica terapeutică urmărește influențarea directă a modificărilor existente, prin mijloace şi metodică judicios adecvate fiecărui caz în parte. În același timp insă, ea vizează și obținerea de efecte fiziologice generale, nespecifice, asupra organismului. Durata lecției este destul de diferită ca durată, variind între 15 și 45 de minute. Celelalte forme de aplicare a culturii fizice medicale urmăresc în primul rând efecte generale asupra organismului. Ele cuprind și elemente speciale, dar într-o măsură cu mult mai mică decât gimnastica terapeutică.
3. Gimnastica igienică (pe care eu o numesc mai degrabă ,,Influenţarea selectivă a aparatului locomotor și antrenarea circulaţiei și respiraţiei,,): este o formă a gimnasticii care angrenează sistematic toate grupele musculare și articulaţiile și vizează întreținerea mobilității generale a organismului, tonifierea musculară generală, antrenarea aparatului respirator și circulator. În cadrul acestui tip de gimnastică se poate da bolnavilor o încărcătură fizică variată. Durata acestei lecții este în general, cuprinsă între 30-45 de minute și se aplică mai ales în convalescență sau în afecțiunile cronice, cu scopul de a stimula toate funcțiile organismului și de a dezvolta adaptabilitatea generală la efort.
4. Cura de teren (plimbările în aer liber): îmbină efectul efortului moderat cu efectul factorilor naturali și are o largă aplicare în cultura fizică medicală. Este folosită îndeosebi pentru antrenarea cordului, a plămânilor, a sistemului muscular și articular, pentru educarea voinţei și nu în ultimul rând pentru comuniunea cu natura. Solicitarea organismului se dozează stabilind următoarele date: lungimea și gradul de dificultate al traseului, proporția între porțiunile orizontale și planurile înclinate, unghiul de înclinare și pauzele pe traseu.
5. Jocuri sportive și de societate: se folosesc atunci când starea generală a bolnavului permite o încărcare mai mare a organismului. Cele mai potrivite sporturi sunt: tenisul de masă, voleiul, înotul, schiul, patinajul, tenisul de câmp, baschetul, etc. Ca jocuri de societate aș menționa: șahul, biliardul, etc. Toate acestea nu se execută neapărat sub forma sportului de performanţă, ci mai ales sub forma elementelor de sport și jocuri sportive, cu adaptarea execuției tehnice la posibilitaţile bolnavilor, cu sau fără respectarea regulamentelor obișnuite.
6. Terapia prin dans și muzică: este foarte eficientă în terapia de grup întrucât are o importantă latură de comunicare, de exprimare și improvizare, de conștientizare corporală. Dansul este unul dintre cele mai plăcute moduri de relaxare și socializare. Mișcările de dans pe fond muzical fac parte din limbajul nostru non-verbal, fiind specifice corpului nostru. Terapia prin dans are foarte multi adepți, în special, în randul persoanelor singure, care își redobândesc deseori atitudinea pozitivă față de viață.
7. Terapia ocupațională: constă în efectuarea de către bolnavi a unor munci după un program și o metodică adecvată, pentru a contribui la întreținerea sau/și îmbunătățirea mobilității articulare, tonicității și fortei musculare, coordonării motrice, antrenării circulației și respirației, stimulării tonusului neuropsihic.